Evenimente precursoare Marii Uniri

  1. Revoluția de la 1848
Revoluțiile pașoptiste au scos în relief legătura strânsă între independența politică și unitatea națională, condiții indispensabile pentru înfăptuirea programelor interne de dezvoltare, de organizare a societății, după principiile constituționale moderne. Programele revoluționare de la 1848 au reprezentat expresia gândirii pașoptiștilor, iar acestea vor furniza bazele pe care va urma să se construiască statul român modern.

2. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza

Înlăturarea lui Cuza își are rădăcinile în însăși dubla sa alegere în urma căreia nu învingea un om, ci un principiu. De aici decurge și situația specială a noului domn, care nu poate fi privit ca un șef de stat, ci ca o persoană căreia i se încredințase un mandat care-i delimita nu numai sarcinile, ci îi condiționa chiar și menținerea în funcție. De aceea, domnia sa a fost considerată drept o etapă intermediară spre a se putea ajunge la înfăptuirea dorințelor exprimate de Adunările Ad-hoc. Cuza era conștient de menirea sa, astfel că la momentul abdicării acesta rostește o vorbă memorabilă:
„Să dee Dumnezeu să-i meargă ţării mai bine fără mine decât cu mine. Să trăiască România!”.

Bibliografie

  • conținutul materiei de istorie, clasa a VIII-a
  • Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2008
  • Gh. Platon, V. Russu, Gh. Iacob, V. Cristian, I. Agrigoroaiei, Cum s-a înfăptuit România modernă, Editura Universității „Al. I Cuza”, Iași, 1993