Prima probă: POSIBILE SPAȚII DE LECTURĂ ÎN CLUJ-NAPOCA
« Pregătire preliminară pentru Scoala solomonarilor lui Solomon Marcus. PRIMA PROBĂ: 1. VIZIONATI CLIPUL DE LA CAP LA COADĂ; 2. REVEDETI-L DE DATA ACEASTA FIXÂND TREI LOCURI BUNE DE CITIT. 3. DACA NU V-ATI HOTĂRÂT ÎNCĂ, VIZIONAȚI CLIPUL DE CATE ORI E NEVOIE SI NU UITATI SA INSEMNATI/SA FACETI O CAPTURA LA CELE TREI LOCURI ALESE. 4. TRIMITETI-LE LA COMENTARII. Asteptăm răspunsurile voastre!!!😄😍🤓😟😎 »
(din postarea doamnei profesoare organizator Monica Onojescu)
A doua probă: MESAJE CĂTRE CITITORI
« Am crezut, la început, că Lecturiadele acestea seamănă între ele, că, la un moment dat, ceva se repetă. Nici vorbă! Am discutat cu doamna Onojescu despre programul acestei ediţii – sunt iar multe lucruri inedite (nu am voie să spun ce!), o să fie minunat, din nou!
Ideea e că trebuie să punem în bagajul de Cluj 3 obiecte personale, 3 obiecte din povestea noastră – 2 cărţi neapărat (pe una o donăm, pe alta o folosim ca monedă de schimb!) şi un alt obiect. Eu am pus deoparte nişte creioane, o să desenăm oricum, deci am nevoie de ele. Şi nu sunt orice fel de creioane, unul e de la Barcelona, celălalt are o istorie aparte… iar în cărţi, vom strecura…
MESAJE CĂTRE CITITORI (scrise azi cu un creion virtual):
1)Pumn de fier – este o carte despre cei care încep să vadă realitatea, despre trezirea conştiinţei şi despre familie; are ritm, e glumeaţă, are şi ceva real.
2)Pe acoperişurile Parisului – ce frumoasă e lumea văzută de sus… mai ales dacă e cald, se mai aude şi un cor de greieri, se mai vede frumos şi luna… se văd şi lucrurile pe care le-ai pierdut, oamenii pe care nu-i mai găseşti…
Voi ce cărţi/obiecte luaţi cu voi, la Cluj? Şi ce mesaje strecuraţi între pagini?! »
(din postarea doamnei profesoare organizator Mihaela Nicolae)
Cele două cărți alese de mine pentru ediția de anul acesta a Lecturiadei, prima la care am onoarea de a participa, sunt:
1. Povestiri mitologice din Grecia antică →
Se spune că fața unui popor se poate observa cel mai bine în creațiile pe care le-a lăsat acesta, opere care au străbătut negura veacurilor. Și cum ar putea arăta fața acelui popor, care mi-a lăsat și mie onoarea de a mă putea numi CETĂȚEAN într-un stat organizat pe fundamente DEMOCRATICE.
Așadar, vă invit să pătrundeți în fascinanta lume a miturilor Greciei antice referitoare la principalele probleme existențiale și, de ce nu, să încercați să pășiți pe urmele semizeilor, care, ridicați din rândul oamenilor, s-au făcut remarcați în societate prin faptele lor eroice.
2. România în Primul Război Mondial – Marea Unire din anul 1918 →
Nu trebuie să cauți eroii doar în basme și povestiri fantastice! Eroii sunt aceia care, prin faptele lor, au reușit să îndeplinească idealul unei comunități mai numeroase de oameni, din care, adesea, ei făceau parte.
Îmi doresc să înțelegeți această carte precum am înțeles-o și eu, la rându-mi, nu ca pe o lucrare plicticoasă de istorie, ci ca pe o adevărată cronică a (super)eroilor anului 1918, care au scris pagina cea mai sublimă a istoriei românești, cea a desăvârșirii unității naționale.
Raportându-vă la experiența proprie de viață și, eventual, la cele două cărți, cum arată în viziunea voastră EROII NOII GENERAȚII, GENERAȚIA Z, din care facem și noi parte cu mândrie?
Proba a treia preliminară: RUCSACUL CU OBIECTELE CARE NE REPREZINTĂ
« Am lansat a treia probă cam cu întârziere. Dar am avut motive serioase!!! Ucenicii solomonari (și cei mari, și cei mici) au timp o săpămână să se gândească care ar fi obiectele cele mai potrivite să spună cât mai multe despre ei. Încep eu. Nu am avut timp să-mi fotografiez poseta, așa că am pus un clip art free. Dar puteți să vă închipuiți că e mare după obiectele care încap în ea: 1. aparat de fotografiat semiprofesionist SONY (îl am de vreo zece ani și încă nu i-am încercat toate opțiunile. Aș fi vrut să pun în geantă un aparat EXACTA RTL 1000. Renunț că trage la cântar cam 2 kg. Pun în loc 2. o tabletă. E de calitate mi-au spus ucenicii de anul trecut. Nu mai e la modă, dar am primit-o cadou. 3. Să pun și smartul? E cred unul de acum vreo șase ani. E vechi, nu ma mai pot conecta la internet, dar pentru ce imi trebuie, merge. Promit ca îl schimb luna asta.Iar acum, să vă văd. După obiectele acestea, știți în ce tabără mă situez? Un „imigrant digital”, fără doar și poate. Nu numai după vârstă, ci și după tabieturi. »
(din postarea doamnei profesoare organizator Monica Onojescu)
Trebuie să recunosc că această ultimă probă a picat exact pe gustul meu, întrucât de mic eram adeptul teoriei conform căreia, nopatea sau când nu eram acasă, toate obiectele existente prindeau viață, ba, mai mult decât atât, începeau și să vorbească despre noi, oamenii sau să ne „bârfească”, mai bine zis. Ideea e că această găselniță nu e nici pe departe puerilă, pentru mine, cel puțin, în prezent.
Așadar, să vă prezint, mai bine zis, trei dintre cei mai buni prieteni ai mei, din sfera non-umanului:
1. KINDLE-ul meu PAPERWHITE 📱, primit în urmă cu un an, la aniversarea a cincisprezece ani de când m-am născut. El reprezintă pentru mine o „mică mare” bibliotecă, în care se pot adăposti peste 1000 de Ebook-uri – membrii generației Z a cărților, așadar prieteni de-ai noștri.
2. o carte 📚📖, de data aceasta în format tradițional, denumită Anders, fiind creația scriitorului german Andreas Steinhöfel. Este o carte de adoloscenți – Jugendbuch, de vreo 240 de pagini, scrisă auf Deutsch, natürlich și netradusă în prezent în română. Ei bine, aceasta este prima mea carte serioasă citită în limba germană cap-coadă și am constatat că merită, atât din punct de vedere compozițional (înainte de a achiziționa cartea neavând habar nici măcar de firul general al acțiunii), cât și în ceea ce privește îmbogățirea vocabularului într-o limbă străină, cum e germana pentru mine.
3. un pix 🖊, puțin uzat, cum poate părea la prima vedere, care vorbește despre pasiunea mea pentru civilizația și cultura germană 🇩🇪, exprimată indirect și mai sus. Acesta l-am primt de la redactorul emisiunii în limba germană pentru copii – Radio Junior, difuzată o dată sau de două ori pe lună, la Radio România Timișoara (Radio Rumänien Temeswar), cu care colaborez de la începutul acestui an.
În final, revin la constatarea din ultima propoziție introductivă și întreb: Cine poate fi atât de crud încât să nege faptul că o carte, aparținând oricărei generații, și un pix nu ar fi capabile să vorbească?Pe carte, trebuie doar puțin să ne aplecăm, pentru a o asculta, iar în privința pixului, este clar că acesta scrie mult mai multe decât este ghidat de mâna noastră. 😀
Călduroase salutări,
cerchist în Clubul de lectură „Muguri”
și, în unele ocazii, CErcetător al
TREcutului și FOndator al VIitorului,
căci TreCeViFo-rul Anilor 🕰⏳,
COSMIN ȚUGUI
TreCeViFo-rul Anilor 